Pentru cÄ este un subiect de maxim interes, accesarea fondurilor europene, cu tot ce înseamnÄ mecanismele de absorbÅ£ie, a intrat pe lista privilegiatÄ a domeniilor la care se pricep toÅ£i, alÄturi de fotbal si politicÄ. ExistÄ doi factori care stimuleazÄ aceasta efuziune de pricepere Åi care atrag, precum un magnet, spirite înfierbântate Åi pseudo-specialiÅti: banii gratis Åi potenÅ£iala abilitate de manevrare a relaÅ£iei cu autoritÄÅ£ile.
Cauzele care genereazÄ aceastÄ abordare sunt mult mai ascunse Åi mai complexe. La început, ideea de a fi în Uniunea Europeana era pentru noi, românii, ca acel fruct oprit, pe care ni-l dorim cu ardoare Åi pentru care trebuie sÄ facem orice pentru a-l avea. ExistÄ o putere de realizare a dorinÅ£elor pe care alte popoare nu o au, de unde Åi risipa cu care se etaleaza luxul, într-o Å£arÄ în care încÄ se mai arÄ manual Åi în care electricitatea nu a pÄtruns pe toate uliÅ£ele.
OdatÄ ajunÅi în elita europeanÄ, ne-am pomenit cu o gramadÄ de drepturi: fonduri europene, libertatea de a circula, de a munci, de a tranzacÅ£iona, recunoaÅterea diplomelor Åi alte lucruri cu un impact pozitiv asupra vieÅ£ii cotidiene a unui numÄr însemnat de persoane. Ne-am repezit asupra acestor bunÄtÄÅ£i înainte de a înÅ£elege cÄ avem Åi obligaÅ£ii: folosirea justificatÄ a banilor, munca legalÄ, schimburile comerciale la vedere, dobândirea pe merit a dovezii studiilor, etc. Cumva, a fost o miÅcare inerÅ£ialÄ, iar acum, în momentul în care suntem puÅi sÄ dÄm seama pentru înfruptarea din bunÄtÄÅ£ile atribuite Åi revendicate, lucrurile încep sa scârÅ£âie.
Revenind la tema absorbÅ£iei fondurilor europene, principala problemÄ a fost faptul cÄ nu s-a înÅ£eles foarte bine cÄ folosirea lor trebuie sÄ aibÄ impact Åi nu profit, legile româneÅti trebuie sÄ fie o transpunere Åi armonizare a reglementÄrilor europene, iar profesionalismul, priceperea Åi dorinÅ£a de gestionare a acestor fonduri , trebuie sÄ se întemeieze pe o profundÄ cunoaÅtere a mecanismului care genereazÄ alocarea lor pentru anumite nevoi.
În realitate, toatÄ lumea a dorit sÄ vorbeascÄ Åi sÄ se implice, mai mult sau mai puÅ£in, în aceastÄ ”industrie” a fondurilor, dar foarte puÅ£ini au studiat problema în profunzime. În momentul de faÅ£Ä, cel mai uÅor lucru este sÄ se arunce vina pe autoritÄÅ£i, ca reprezentante ale statului Åi ale unui guvern care nu vrea altceva decât sÄ punÄ beÅ£e în roate.
Nu doresc sÄ fiu avocatul diavolului, nu am nici cÄderea, nici dispoziÅ£ia, dar automatismul acesta de evitare a responsabilitÄÅ£ii, în sine face rÄu bunului mers al mecanismului de absorbÅ£ie. E timpul sÄ înÅ£elegem cÄ, aÅa cum stau lucrurile acum, autoritÄÅ£ile sunt depÄÅite, dar înainte de a digera acest truism, iar apoi de a arunca piatra, e nevoie sÄ facem ceva. În calea absorbÅ£iei fondurilor, o autoritate, oricare ar fi ea, oricât de mulÅ£i oameni ar avea Åi oricât de pricepuÅ£i ar fi aceÅtia, nu poate face nimic fÄrÄ un complex de mÄsuri integrate Åi instituÅ£ii armonizate, implicate în egalÄ mÄsurÄ. Faptul cÄ mai multe instituÅ£ii trebuie sÄ valideze aceleaÅi documente Åi faptul cÄ procedurile de aplicare creazÄ acele ”bottleneck-uri” prin bulucirea unui numÄr covârÅitor de aplicaÅ£ii într-un interval foarte scurt, generind astfel tot atâtea suprapuneri cât Åi omisiuni, determinÄ sincope, iar sistemul per ansamblu, nu poate funcÅ£iona coerent.
Ce bine ar fi dacÄ studiile de fezabilitate/business planurile/analizele cost beneficiu, girate de instituÅ£ii Åi persoane autorizate, nu ar mai trebui puricate la a doua Åi uneori chiar a treia mânÄ, pierzîndu-se astfel muncÄ Åi timp preÅ£ios. Acolo unde avem un proiect fÄcut de arhitect, autorizat de Inspectoratul de Stat în ConstrucÅ£ii, aprobat de autoritatea localÄ, acolo unde am un utilaj cu specificaÅ£ii tehnice asumate Åi certificate sau un studiu de fezabilitate întocmit Åi atestat în condiÅ£iile legii, ce rost mai are sÄ creez o altÄ instituÅ£ie care sÄ verifice, virgulÄ cu virgulÄ, ceva pentru care altcineva este chiar mai priceput Åi mai Åi garanteazÄ pe deasupra? La programele de resurse umane, acolo unde intervine competenÅ£a Consiliului NaÅ£ional de Formare ProfesionalÄ a AdulÅ£ilor (CNFPA) sau a AgenÅ£iei Române de Asigurare a CalitÄÅ£ii în ÎnvÄÅ£Ämântul Superior (ARACIS) ce rost mai are sÄ licitez eu serviciul de evaluare pentru o entitate care paradoxal, pentru a-Åi exercita acest drept, la rândul ei trebuie sÄ fie acreditatÄ de una din aceste instituÅ£ii?
În ceea ce priveÅte procedurile de aplicare, ideea cu termen limitÄ nu trebuie desfiinÅ£atÄ, dar trebuie facutÄ o repartizare mai detaliatÄ pe sectoare de aplicare, astfel încât, frecvenÅ£a apelurilor sÄ fie mult mai mare, iar numÄrul de aplicaÅ£ii mult mai mic pe fiecare apel. Astfel, s-ar crea imaginea unor depuneri continue, dar cu rigorile unui timp determinat. Cu putere de exemplu, închipuiÅ£i-vÄ situaÅ£ia de pânÄ acum, la un singur apel se depun chiar Åi peste 1000 de aplicaÅ£ii; numÄrul de funcÅ£ionari este acelaÅi, perioada de evaluare poate depÄÅi chiar Åi un an. DacÄ prin apel, condiÅ£iile de eligibilitate ale aplicanÅ£ilor ar determina un numÄr de cereri de finanÅ£are mult mai redus, dar în mai multe sesiuni, sÄ zicem 5, acelaÅi numÄr de funcÅ£ionari s-ar ocupa într-un timp determinat de un numÄr mult mai mic de aplicaÅ£ii, iar dupÄ ce le-ar termina, ar trece la un nou apel. În acest fel, se poate crea un cadru robust, cu termene clare, cu Å£inte omogene Åi precise Åi cu un sentiment sporit de putere de gestionare a activitÄÅ£ii. În livadÄ, culegerea roadelor se face pe rânduri Åi nu pe întreaga arie, dintr-o datÄ; cei care sunt interesaÅ£i de pere vor alege rândul perilor, cei cu mere, al merilor, prune cu pruni s.a.m.d. Uneori, reîntoarcerea la naturÄ Åi la legile ei rezolvÄ de la sine situaÅ£ii extrem de complicate. PÄi dacÄ primele se coc perele, dÄ startul la cules de pere, apoi merele, adunÄ merele, apoi prunele, adunÄ prunele. Fiecare ar veni organizat, ar lua ce ar avea de luat Åi ar pleca fÄrÄ sÄ se calce pe bÄtÄturi cu tot satul. Este total contraperformant sÄ-i numesc pe toÅ£i “culegÄtori” Åi sÄ le dau drumul pe tarla sÄ se nÄpusteascÄ orbeÅte asupra a tot ceea ce prind, nu de alta, dar amestecÄm mere cu pere Åi… nu e bine. În oglindÄ, chiar Åi la evaluare ar fi mult mai eficient sÄ am echipe de specialiÅti pe domenii, ar înÅ£elege mult mai clar despre ce este vorba Åi ar acÅ£iona mult mai eficient, pe baza creÄrii unor modele uniforme de evaluare (pattern), premisÄ a dezvoltÄrii unor sisteme electronice de evaluare. Pentru crearea acestui cadru este necesarÄ implicarea Åi a beneficiarilor Åi a consultanÅ£ilor, ceea ce este evident si dorinÅ£a, deja exprimatÄ, a multora. Pe lângÄ avantajul fluidizarii activitÄÅ£ii, ar interveni Åi avantajul creÄrii unui sistem robust, iar capacitatea de replicare Åi frecvenÅ£a de repetabilitate ar fi mult mai mare, viteza de circulaÅ£ie a fondurilor – fÄcînd o analogie cu politica monetarÄ – ar creÅte, ceea ce ar determina Åi creÅterea absorbÅ£iei.
În aceastÄ zonÄ, este în primul rând o rupere a firului de comunicare între cei trei actori principali Åi spun asta deoarece ghidurile solicitantului nu sunt suficient de bine proiectate, lucru imputabil autoritÄÅ£ilor, iar procedura de consultare publicÄ Åi de primire a feedback-ului este, de multe ori, formalÄ. Prin închegarea acelui grup de colaborare între specialiÅti din rândul autoritÄÅ£ilor, reprezentanÅ£i ai beneficiarilor Åi consultanÅ£i, încÄ din faza de proiectare a ghidurilor, s-ar crea avantaje certe, concretizate într-o acurateÅ£e mai mare a îndrumarelor de aplicare, o mai strânsÄ legaturÄ a acestora cu situaÅ£ia realÄ, în condiÅ£ii de eficienÅ£Ä maximÄ. În faza actualÄ, ghidurile solicitantului sunt prea “evazate”, acoperÄ prea mult din aria de nevoi, creîndu-se o segmentare disipatÄ. Avem o locomotivÄ obositÄ, care trage din greu prea multe vagoane Åi în loc sÄ triez vagoanele pe grupe de marfÄ Åi sÄ le expediez rapid cu locomotiva care ar face faÅ£Ä mult mai uÅor, le Å£in legate unul de altul într-un convoi al disperÄrii; Å£ipÄ Åi cei care aÅteaptÄ marfa Åi nu mai vine, iar când vine e deja expiratÄ, Å£ipÄ Åi cei care verificÄ, nÄuciÅ£i de atâtea sortimente de marfÄ, Å£ipÄ Åi cei care sunt blocaÅ£i în trafic de bariere care par cÄ nu se mai ridicÄ niciodatÄ… nimeni nu e mulÅ£umit.
Una din problemele celor care conduc destinele absorbÅ£iei fondurilor în România este , aÅa cum o denumesc cÄrÅ£ile de specialitate, micromanagerierea sistemului; se bagÄ în rezolvarea treburilor mÄrunte, în loc sÄ fluidizeze sistemul prin luarea unor decizii strategice. Cazînd în aceastÄ capcanÄ, procesul devine copleÅitor, soluÅ£iile nu se întrevad, iar orice efort pare desprins din povestea muncii lui Sisif. O alta problemÄ a acestora este setarea unor obiective nerealiste sau nerelevante. De exemplu, rata de absorbÅ£ie în acest an sÄ ajunga la 20%, pare neverosimilÄ, atâta timp cât pânÄ acum abia s-a reuÅit absorbÅ£ia a 5% în toÅ£i cei 5 ani. Oricum, o astfel de Å£intÄ este Åi nerelevantÄ, deoarece creÅterea ratei de absorbÅ£ie sau atingerea unui anumit nivel, nu este decât rezultatul unor mÄsuri care, ele însele, ar trebui sÄ fie obiectivele reale ale executivului. Nu pot sÄ-mi propun, de exemplu, sa câÅtig 3.000 de Euro pe lunÄ, dar îmi pot propune sÄ acumulez cunoaÅtere, sÄ capÄt experienÅ£Ä, sÄ învÄÅ£, astfel încât, la un moment dat sÄ pot aplica pentru un job plÄtit cu suma doritÄ. Asta îmi aduce aminte de un stagiu de cercetare efectuat la unul din cei trei mari producÄtori de autovehicule, din Detroit. În încercarea de a da sens acelor reÅ£ele de colaborare pentru care pledez Åi eu prin intermediul Managementului CunoaÅterii, la una din întrunirile ad hoc ale specialiÈtilor în domeniul calitÄÅ£ii, un coleg ne-a spus povestea”Question behind the question”, iniÅ£iatÄ Åi dezvoltatÄ de un specialsit în Management, din Denver. Pe scurt, la nivel organizaÅ£ional este greÅit sÄ întreb: ”cine a facut un anumit lucru (în speÅ£Ä rÄu)?” Corect este sÄ întreb: ”ce pot face eu ca situaÅ£ia respectivÄ sÄ se îmbunÄtaÅ£eascÄ?” Deasemenea, greÅit este sÄ întreb: ”de ce s-a fÄcut într-un fel anume?” Corect este: ”ce trebuie fÄcut pentru ca lucrurile sÄ fie fÄcute bine?” Ideea este cÄ normalitatea constÄ în a nu aÅtepta pe cineva sÄ-mi ia zÄpada din faÅ£a casei, dînd vina la nesfârÅit pe autoritatea localÄ ci e timpul ca eu sÄ fac ceva.
Întâlnirea de aici, de la Bruxelles, între Premierul român Åi PreÅedintele Comisiei Europene, a fost mai mult un gest politic, decât o întâlnire de lucru. Faptul cÄ amÄrâtele de procente absorbite au cÄpÄtat apelativul de ”dureros de scÄzute”, asta are impact, dar nu rezolvÄ nimic. Acreditarea ideii cÄ Bruxelles-ul va face sigur o magie ca rata de absorbÅ£ie a fondurilor europene în România sÄ creascÄ, este destul de otrÄvitoare, dacÄ nu demotivantÄ. Cu o zi înaintea acestui eveniment, am fÄcut o prezentare a situaÅ£iei absorbÅ£iei fondurilor europene în cadrul colectivului de cercetÄtori Åi profesori de la Universitatea din Kent – Brussels School of International Studies. Expunerea, mai ales prin prisma clarÄ a reprezentÄrilor numerice, a stârnit un viu interes, dar Åi stupoare pentru aparenta situaÅ£ie fÄrÄ ieÅire creatÄ chiar sub privirile Comisiei Europene. Te întrebi cum de s-a tolerat pânÄ acum atâta “durere” fârâ a se lua mÄsuri structurale Åi nu oprirea temporarÄ a unor sume destul de mici pânÄ la soluÅ£ionarea unor probleme cu o însemnÄtate destul de limitatÄ! Am revenit a doua zi, cu interviul comun al Prim-Ministrului nostru Åi al PreÅedintelui Comisiei Europene, iar exprimarea “painfully low” a desÄvârÅit prezentarea mea din ziua precedentÄ.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro